Dedicație

E prima mea vară fără tine.
E prima vară dintre zecile de veri care vor urma.
E prima vară care nu mai are miros de fructe, de mare, de viață.
E prima vară care nu mă încălzește.
E prima vară în care sufletul meu e înghețat.
E prima vară rece, din ultimii optsprezece ani.
E prima vară înstrăinată de lume.
E prima vară cînd nu simt gustul cireșelor sau aroma de pepene verde.
E prima vară cînd florile de cîmp se-ofilesc.
E prima vară cînd apa curge nu din izvoare, ci din ochii mei.
E prima vară cînd vreau să dorm noaptea și să visez. Să te visez.
E prima vară cînd număr secundele, zilele, anii.
E prima vară cînd mă gîndesc la bătrînețe.
E prima vară cînd îmi doresc să mă aflu pretutindeni, numai nu aici și acum.
E prima vară cînd regretele răsar înaintea soarelui.
E prima vară de dor și de durere.
E prima vară cînd nu mai aud glasul tău, cînd nu te văd alături. Cînd nu simt căldura ta.
E prima vară cînd sufletul meu e pustiit, iar casa e goală și rece.
E prima vară cînd stelele strălucesc mai frumos. Datorită ție.
E prima vară lipsită de farmec și culoare. Pentru că le-ai luat cu tine, atunci cînd ai plecat.
E prima mea vară fără tine.
E prima, cea dintîi durere.